- reglementár
- adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementári; f. sg. reglementárã, pl. reglementáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
reglementar — REGLEMENTÁR, Ă, reglementari, e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
regulamentar — REGULAMENTÁR, Ă, regulamentari, e, adj. Care ţine de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ♢ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a… … Dicționar Român
bodicec — BÓDICEC, bodicecuri, s.n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu şoldul asupra adversarului aflat în mişcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bódicec s. n., pl. bódicecuri Trimis de … Dicționar Român
efectiv — EFECTÍV, Ă, efectivi, e, adj., s.n. 1. adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. s.n. Numărul indivizilor care fac parte dintr o colectivitate, mai ales dintr o unitate sau formaţie militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus. Trimis de… … Dicționar Român
extrareglementar — EXTRAREGLEMENTÁR, Ă, extrareglementari, e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extra réglementaire. Trimis de ana zecheru, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 extrareglementár adj. → reglementar Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
nereglementar — ≠ reglementar Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … Dicționar Român
regular — REGULÁR, Ă, regulari, e, adj. (înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98 REGULÁR adj. v. reglementar, regulamen tar, regulat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
şcolaritate — ŞCOLARITÁTE s.f. 1. Timpul cât cineva este şcolar sau are calitatea de şcolar. 2. (Rar) Disciplină de şcolar. – Din fr. scolarité (după şcoală şi şcolar). Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞCOLARITÁTE s. (rar) şcolărie. (În… … Dicționar Român